Dintr-ale mele gânduri

 Da...nu e un final de an cu bucurie. E greu de pus în cuvinte ce simte inima mea... Mama...cine are părinți cu demență, poate înțelege. Sunt într-un punct în care mi-ar fi prins tare bine mami. Ce a rãmas din ea e are greu e dus... Sunt momente când îi aud vocea și pare mama, așa cum o știam. Apoi deslușesc cuvintele  și e același discurs fără sens... Și mai greu e când îmi spune ea însăși că nu mai înțelege, că nu mai știe vorbi, ar vrea să spună și ce simte, dar nu știe...se vede pe chipul ei... Parcă e prizoniera unei minți electrocutate. Copiii... Cel mic e teribil de solicitant. Dincolo de distrugeri unele voite că e haios să arunci ce nu știi că e important, altele din mitititenie (nu știu dacăe din dex, adică pt că e mic încă), e o perioadă de scos canini care pare că nu se mai termină cu supt ca la 2 ani (da, un nou nascut suge mai rar și mai puțin ca un adolescent pe la doi anișori - cine nu înțelege alăptarea prelungită, click pe altă pagină). Așadar încăpățânare, d...

 Mi-am făcut, fără să știu, un mega cadou de Crăciun: "Oscar și Tanti Roz".  O poveste despre viață, moarte, mânie, supărare, răni, iertare (deși nu e numită), credință, răbdare, insistență, durere, perspectivă, bucurie, profunzime, Viață. O carte pentru vii, pentru tineri, pentru muribunzi, pentru adolescenți, pentru grăbiți, pentru fricoși, pentru plictisiți, pentru bătrâni, pentru cine simte și crede că a trăi e doar cât pot ei vedea și simți la un moment dat. Mulțumesc, Doamne, pentru darul Tău de ziua Ta!