Mămicia și prietenii

E asta o perioadă a vieții mele în care faptul că Sisif ajungea cu bolovanul lui undeva îmi pare deja mare lucru, căci în viața mea nu pare să se mai lege nimic. Și ca să  fac un hopa sus! Psihic la un dans cu puștiulică, mi-am amintit de melodia "Prietenii" din "Liceenii rock'n'roll" (link aici că e prea faină https://youtu.be/8scvt0WDy14?si=n_5d4AsXz00QWqkc).

Am realizat că mămicia pentru mine a fost o golire de prieteni. Nu am fost eu niciodată o fată populară , sociabilă, cu prieteni peste tot, dar așa să bată vântul ca acum, nici că am pățit.

Și ce mi s-a năzărit mie? Că parte a "vinovăției" o poartă accesul la informație, senzația că știm mai bine, părerile puternice din surse "adevărate" care cataloghează pe cei mai puțin informați sau care nu își știu alege sursele etc.  Și încep așa sfaturile necerute despre medicații și suplimente, frici de boli, teorii ale conspirației pe toate gardurile și ... Am simțit nevoia să mă retrag, măcar o perioadă, din relații. 

Evident, se adaugă la toate și greul vârstei copiilor, oboseala, dificultatea de a-i gestiona și de a duce agitația lor în compania altora, frica de judecată că, nu-i așa, tot ce face copilul e vina mamei (Surprize, surprize... Nu-i așa?! 😂🤣) și altele ce nu se mai scriu că omulețul mic umblă peste tot și e mucos, ofticos și intră mai des în belele. 

Și-am mai scris și eu ceva pe aici să nu uit cum se face 😂.