Update

Am decis să merg înainte cu blogul. Ce înseamnă asta mai concret, nu știu. 

S-au adunat multe în perioada de când scriam forțată de nevoia unei note.  Cel mai importat e că patru a devenit cinci: ne-am îmbogățit cu încă un băiețel care acum are vreo două luni jumate.

Și nu, nu am reușit să dau licența. E ciudat, dar nu văd în asta un eșec. A fost o alegere: de a nu forța un organism deja epuizat, de a nu forța răbdarea și înțelegerea unor copii care o tot așteptau pe mama, de a nu face ceva doar să fie făcut, fărã să cred, măcar eu, că e bun sau că atât am putut. Ratat trenul atunci, nu m-am mai oprit în gară să văd dacă mai e altul. Poate de acum...

Dar am gustat putin din ale meseriei. Așa, ca la noi, fără diplomă că erau mai multe posturi decât candidați (sau nu era postul destul de "apetisant"). Poate scriu și despre asta într-o zi.

Pisica mai trăiește. Am avut o perioadă, după naștere, când nu am suportat-o și am încercat sã conving gașca să scăpăm de ea. Nu se poate! Are statut de membru în familie și asta e! o asumăm ca atare și când nu avem chef de comportament de pisică...la pisică. 

 

În poză: eu și A. sau Bucurie mică.