Excelența

 Azi am fost cu fiica mea la o testare pentru un centru de excelență. Apoi m-am uitat pe niște subiecte pentru o testare la alt centru de excelență. 

Concluzia: nu e pentru noi!

De ce zic asta? Nu, nu e proastă, nici incapabilă fiica mea! Ba o cred foarte capabilă. 

Dar energia ei nu merge spre studiu "de excelență". N-am să îi pun profesor în particular doar ca sa mă laud că a luat examene la centre sau scoli de elită unde NU se respectă programa ci se merge mult peste de multe ori. Spre exemplu, pentru a rezolva una dintre probleme azi se cerea înmulțirea unui număr de 2 cifre cu unul de o cifră (varianta scurtă, să te poți încadra în timp. Varianta lunga, aleasa de ea ca absolvent de clasa a doua fără figuri a fost adunarea repetată).

Mai e însă ceva: copila asta ajută în casă cât încă o mamă. Nu cred că exagerez. Și o face de drag, când i se impune (așa, momente rare de haos și panică) nu mai știe nici patul să îl facă 😁. Iar eu cred că ce face ea aici e mai important. Aici, în familie,  iubește, aici se jertfește, aici e un loc de întâlnire cu bunele și relele firii ei. Să o scot din viața reală și să o bag în cursa de dragul performanțelor... pentru ce? 

Duc la o viață mai împlinită în toate aspectele ei? Cumva mă îndoiesc. E multă muncă centrata pe sine și pe propriul ego dacă lipsește sclipirea, acea pasiune care să o cheme spre un domeniu sau altul, cum o au unii... 

Și e valabil pentru toți copiii mei. Vreau să se obișnuiască cu munca trudind pe băncile școlii, dar pentru a le cere mai mult, vreau pasiune în ochii lor, nu părere de sine, nu competitivitate, nu mândrie. Dacă o să îl văd pe vreounul cu adevărat pasionat de un domeniu, îi plãtesc ajutoare să urce pe culmi. Altfel, să muncească cu responsabilitate și drag, fãră excelență. Nu e musai să urci Everestul să te poți bucura de munte. 

Da... Meșteșugul acesta al bucuriei aș plăti cu tot ce am să îi învețe cineva... Eu am cam picat la examenul ăsta.

Ps. Eu sunt bucuroasă și mândră și de experiențele mai de dat cu poponeața de ceva dur, învățăm și ne cunoaștem mai pe bine prin ele.

Ps2. Am nevoie de mai mult discernământ când înscriu copilul la un concurs... Măcar în a discuta și stabili dinainte cu el obiectivele. Uneori participarea poate fi un obiectiv demn.