Relații

Tare sunt nepricepută la relații! Nu știu cum fac alții sã țină prietenii cu anii, să vorbească cu oameni din toate mediile și de toate culorile. Eu am o frică de când mă știu să nu rănesc, să nu întrec limita de discreție, să nu... Uneori nici eu nu știu ce să nu...

Mi-e dor de vremea când trăiam pe viu ce înseamnă să Îl bagi pe Dumnezeu la mijloc, să comunici și prin El binecuvântând mereu, cerând, mai ales în situațiile mai dificile, să transmită celuilalt lucrurile așa cum le trăiesc și nu interpretări influențate de emoții sau exprimare mai neghioabă. 

Este o cărțoaie, "Arta conversației" de Ileana Vulpescu, parcă. Am citit-o pe nerãsuflate demult, tare demult. Nu mai țin minte decât că era vorba despre o femeie care știe (da, atât de vagă e amintirea conținutului, foarte puternică e, în schimb, amintirea emoțiilor trăite citind). 

Sunt multe cărți din care am rămas cu emoții și foarte puțin conținut (spre deloc, la unele nu mai știu subiectul, dar recunosc imediat impactul sufletesc). 

Ce bună era vremea când citeam cărți după cărți și nu știam ce e ăla calculator, darămite smartphone!

Așa... Dau și eu nume la postări, dar nu îmi propun să dezbat subiecte. Doar mai dau afarã din ce umple paharul clipei.