Temele

A venit vremea răbufnelii: m-am săturat de teme pentru acasă!

Să nu se înțeleagă greșit: consider temele o necesitate pentru cine nu frecventează un afterschool, e moment bun de reluare, aprofundare, consolidare, de aha! și pus creierul la treabă. 

Ce nu înțeleg e de ce trebuie să fac eu teme, să corectez eu teme, să explic eu teme. Sunt mamă, nu profesor (nu contează că am fost sau că pot fi și profesor, acasă sunt mamă! Și oricum, e limitat la câmpul meu de expertiză ajutorul pe care îl pot oferi)! 

Problema e mai ales la băieți, parcă trag la jug pentru câteva rânduri scrise. Cu "tăurașul" e... un fel de tortură.

Știu și cauze, pot dibui și soluții, mi-ar mai trebui 4 capete și vreo 10 mâini să le fiu de folos tuturor în toate. 

Cred că o oarecare frustrare vine și din, pentru mine, pretenția cadrelor didactice să ținem noi sub control toate. Sunt mai degraba pentru a-i lăsa să suporte consecințele împrăștierii și lenei până învață să fie responsabili cu cele ale școlii (da, înțeleg să intervin din când în când, dar nu să stau zilnic după ei). 

O fi bine, o fi rău, ce putem facem și restul să le plineasca Doamne, că super puteri nu a dat odată cu copiii - concluzionez că preia El ce nu pot eu (într-o formă sau alta... nu face teme cu ei, asta pe verificate, dar sigur cumva va interveni în viața lor ☺).